Raportul politic prezentat de președintele UDMR, Kelemen Hunor, la ședința Consiliului Reprezentanților Unionali

14.12.2014 | Actualitate politică , alegeri prezidențiale
  • Mărime
    text
  • Trimite prin e-mail
  • Tipăreşte

  • Trimite prin:
  • Share


Raportul politic prezentat de președintele UDMR, Kelemen Hunor, la ședința Consiliului Reprezentanților Unionali

Fotografia de: Banga Előd-Ernő

„Nu este permis ca participarea noastră la guvernare să pună în pericol prezența noastră în Parlament, după alegerile programate să aibă loc peste doi ani”

La un sfert de secol de la prăbușirea comunismului, nu este de prisos să ne întrebăm de unde am plecat și până unde am mers pe drumul pe care-l parcurgem împreună, pe care ni-l și construim împreună. Pașii noștri nu ne poartă spre țelul nostru pe un drum circulat, pe o cărare bătătorită, ci chiar noi suntem cei care, de 25 de ani,  construim acest drum, împreună cu maghiarii din Transilvania.

 

Însăși Uniunea se apropie de împlinirea vârstei de 25 de ani – Uniunea noastră, uniunea, alianța maghiarilor din România, Uniunea pe care am creat-o pentru ca maghiarii care trăiesc în această țară și care au de gând să își facă un viitor pe pământul natal, să dispună de o reprezentare politică. Stat de drept, instituții care funcționează democratic, societate liberă, economie de piață, drepturi comunitare, libera utilizare a limbii materne, un sistem instituțional pentru diferite tipuri de autonomie, o societate civilă activă și independentă, un stat al bunăstării, integrarea în instituțiile europene și nord-atlantice – la toate acestea am visat, noi construim drumul care duce la atingerea acestor obiective și înaintăm pe acest drum.

 

Mari speranțe, mari așteptări, succese și eșecuri, împliniri și deziluzii. Acest sfert de veac le-a cunoscut pe toate. Unele vise s-au împlinit, împlinirea altora se lasă, încă, așteptată. În aceste zile, trebuie să facem un inventar, trebuie să fim conștienți de punctul de plecare și de direcția spre care ne îndreptăm. Între timp, a ajuns la maturitate o întreagă generație ai cărei membri s-au născut deja după schimbarea de regim, pentru ei sunt lucruri firești ceea ce pentru noi nu erau decât niște țeluri de atins, țelurile lor și perspectiva din care privesc ei lucrurile poate nici nu sunt vizibile pentru noi. Criteriile de performanță ale membrilor acestei generații sunt diferite, ei au devenit adulți pe vremea crizei economice, iar în viețile lor factorul nesiguranță are un înțeles total diferit de cel pe care-l avea în viețile părinților și bunicilor.  Ei nu s-au îndepărtat de politică, ci încă nici nu s-au orientat spre politică. Pe ei nu trebuie să îi recâștigăm, ci trebuie să știm cum să ne adresăm lor. Ca să fim sinceri, trebuie să o spunem clar: după 25 de ani, există o categorie de oameni, iar numărul lor nu este mic, care, dintr-un motiv sau altul, s-au îndepărtat de noi, nu au încredere în politică, nu au încredere în politicieni, nu mai au încredere în afirmația că politica servește interesul lor. Răspunderea pentru această stare de fap nu este niciodată a lor. De bună seamă că, după 25 de ani, este nevoie de planuri noi, deoarece lumea din jurul nostru se află în permanentă schimbare, iar schimbarea nu ne ocolește, nu ne cruță nici pe noi. Nu ne putem comporta ca persoana care merge cu trenul și are impresia că el stă pe loc, doar peisajul pe care-l vede se tot schimbă. Pe noi ne-a caracterizat întotdeauna faptul că am fost și am rămas credincioși valorilor noastre fundamentale. Schimbarea poate pune în mișcare multe procese, poate afecta multe lucruri, însă ea nu afectează, nu poate afecta credința noastră în statul de drept, atașamentul nostru față de instituțiile democratice, nu ne poate abate de la drumul revendicării drepturilor pentru minorități, nu poate avea prioritate față de eforturile noastre vizând păstrarea identității naționale și față de insistența noastră pentru obținerea garanțiilor instituționale necesare în acest scop.

 

După trecerea unui sfert de secol, activitatea politică independentă rămâne o valoare și, cu toate că după anul 2007, instrumentelor noastre politice i s-a adăugat nivelul Parlamentului Uniunii Europene, asta nu poate însemna că renunțăm, că putem renunța, la celelalte instituții care fac posibilă reprezentarea politică a intereselor noastre. Astăzi, ne este încă și mai clar faptul că, în realitate, nu putem conta decât pe noi înșine. Nu există alternativă la prezentarea de argumente, la dialog, la căutarea în comun a soluțiilor. În același timp, constatăm cu regret că nici după trecerea a 25 de ani, demantelarea totală a moștenirii comunismului, eliberarea de prejudecățile societății, nu este o sarcină ușoară.

 

2014 poate fi supranumit și anul premierelor politice. În acest an s-au întâmplat câteva lucruri nemaiauzite în anii scurși de la schimbarea de regim. Ar fi, deocamdată, prematur să conchidem ce urmări anume vor avea acestea, în ce măsură vor aduce schimbări în viața societății, inclusiv în ceea ce privește viitorul maghiarimii din România. Permiteți-mi să mă refer succint la aceste premiere politice pe care tocmai le-am amintit.

 

La începutul anului, nu cu totul pe neașteptate, s-a destrămat acea coaliție care, după ultimele alegeri parlamentare, se bucurase vreme de un an de o majoritate de 70 la sută, dar nu a fost în stare să satisfacă nici măcar o singură așteptare importantă. Destrămarea coaliției USL nu a fost, în sine, o noutate absolută. În țara aceasta au existat - și s-au destrămat – nenumărate coaliții. De aproape 20 de ani, guvernele României iau ființă și funcționează cu mai mult sau mai puțin succes din considerente coaliționiste. Ceea ce este, însă, cu adevărat o premieră, este faptul că Uniunea Democrată Maghiară din România și-a asumat pentru întâia oară guvernarea împreună cu Partidul Social Democrat. Avusesem, deja, experiența unei colaborări parlamentare cu acest partid, dar guvernarea împreună cu PSD nu are niciun precedent.

 

Cealaltă premieră a fost faptul că, pentru prima oară, la alegerile prezidențiale au fost doi candidați maghiari. Dacă vedem în acest lucru doar un nou capitol al competiției maghiaro-maghiare, atunci vestea cea bună este că raportul intern nu s-a schimbat. Este însă cu totul altceva, că cineva care vine cu 217 mii de semnături de susținere nu primește decât 52 de mii de voturi. Acest lucru trebuie explicat. Trebuie să mulțumesc și cu acest prilej celor care au participat activ la această campanie electorală, și le mulțumesc celor care, la primul tur de scrutin, mi-au acordat sprijinul lor, au sprijinit programul Uniunii.

 

Cea de a treia premieră a fost victoria de mari proporții a lui Klaus Johannis, alegerea sa în funcția de șef de stat. Este pentru prima oară de la prăbușirea comunismului când în fruntea țării este aleasă o persoană care nu este de etnie română și de religie ortodoxă. Ar fi prea devreme, acum, să ne referim la consecințele acestui fapt.

 

Cea de a patra premieră o constituie recomandarea Consiliului Permanent al Uniunii, făcută Consiliului Reprezentanților Unionali, de a decide prin vot dacă ieșim sau nu de la guvernare. În aceasta formă, și această recomandare este lipsită de precedent, deoarece nu plecăm de la guvernare în condițiile vreunui conflict acut în Coaliție, sau în urma votării unei moțiuni de neîncredere, ci am luat această decizie - și am propus CRU să își exprime poziția prin vot - în urma concluziei la care am ajuns după propria noastră analiză internă. La această chestiune voi mai reveni.

 

Cea de a cincea premieră este re-naționalizarea Colegiului Reformat Székely Mikó și pronunțarea sentinței de închisoare cu suspendare pentru colegii noștri care lucrează în cadrul procesului de restituire. Din orice unghi am aborda cele întâmplate, nu putem ajunge decât la o singură concluzie – aceea că în urma utilizării unor instrumente juridice cu simularea unor principii ale statului de drept, clădirea Colegiului Mikó a fost luată din posesia adevăraților proprietari, a proprietarilor ei de drept.

 

Să examinăm, pe rând, aceste premiere.

 

La începutul anului, am decis să guvernăm împreună cu Partidul Social Democrat. Pentru o formațiune al cărei rost este reprezentarea intereselor unei minorități, asumarea guvernării nu poate fi niciodată un țel în sine, ci doar un instrument pentru atingerea țelului, și o astfel de decizie nu trebuie să aibă o fundamentare exclusiv ideologică. Ne putem imagina inclusiv o situație, și cui nu și-o poate imagina, modelul finlandezo-suedez îi poate fi de ajutor, o situație așadar în care, indiferent de apartenența ideologică a partidului care formează nucleul coaliției aflate la guvernare, o formațiune care reprezintă interesele unei minorități are întotdeauna la dispoziție posibilitatea de a participa la actul de guvernare.

 

Am făcut o experiență în acest sens, luând în considerare și faptul deloc de importanță secundară că marea majoritate a alegătorilor noștri sprijineau, la începutul anului, guvernarea. De bună credință fiind și bazându-ne pe experiența noastră și pe informațiile de care dispuneam, ne-am asumat, într-un an electoral, guvernarea alături de Partidul Social Democrat. Sunt convins și astăzi că analiza și decizia noastră de atunci au fost corecte. După ceva mai puțin de 9 luni de guvernare și făcând o analiză a rezultatelor a două importante confruntări electorale, Consiliul Permanent supune astăzi votului în Consiliul Reprezentanților Unionali, propunerea adoptată cu două abțineri de la vot ca UDMR să iasă din Guvern. Și pentru că și această decizie constituie o premieră, suntem datori cu câteva lămuriri.

 

Sunt multe greșelile pe care le poate face un politician, un lider politic. Dintre ele, voi aminti acum doar două. Una dintre aceste greșeli este să nu acorde niciodată atenție vocii comunității, opiniilor alegătorilor, mesajului transmis de cetățeni, considerând că el le știe pe toate, în probleme politice fiind cel mai avizat. Cealaltă greșeală, una asemănătoare, este să nu fie în stare să ia decizii, pentru că pune întotdeauna în balanță doar ceea ce spun cetățenii, se gândește mereu să procedeze de așa manieră încât să ia decizii pe placul tuturor. Adevărata problemă care se pune este dacă recunoaștem sau nu acele situații în care un punct de vedere trebuie să prevaleze într-o măsură mai mare asupra celuilalt.

 

Analizând rezultatele alegerilor prezidențiale din România, ascultând mesajul transmis de alegătorii noștri și, sunt convins de acest lucru, înțelegând corect faptele, am ajuns la concluzia că, în momentul de față, decizia cea mai apropiată de voința alegătorilor noștri este aceea de a ieși de la guvernare. În general, sunt rare, practic inexistente, cazurile în care explicăm resorturile pe care se bazează o decizie de-a noastră. După al doilea tur de scrutin al prezidențialelor, am comandat un sondaj de opinie publică, deoarece am simțit nevoia de a evalua situația nu doar pe baza constatărilor noastre și ale celor din imediata noastră apropiere.

 

Vă comunic acum doar doar câteva dintre concluzii.

 

În al doilea tur de scrutin s-au prezentat la vot mai mulți maghiari decât în primul tur – asta, în condițiile în care niciunul dintre candidații români nu s-a adresat maghiarilor, nu a avut un mesaj direct către maghiari.

 

Nu este adevărată afirmația potrivit căreia o concurență electorală între candidați maghiari ar avea un efect mobilizator. Situația este tocmai inversă. Cei care și-au justificat intenția de a înființa un nou partid, ori s-au prezentat în fața opiniei publice cu argumentul că acest lucru are un efect mobilizator, au mințit, și acest lucru a fost confirmat de realitate. Au eșuat și în intenția lor de a prelua, după discreditarea UDMR, reprezentarea politică a intereselor maghiarilor.

 

Raportul de forțe intern nu s-a schimbat nicidecum! În turul doi, marea majoritate a alegătorilor maghiari au acordat un vot de protest, pe care repondenții la sondaj l-au explicat de altfel cât se poate de clar. S-a pus în mișcare, din Târgul Secuiesc până la Oradea, o categorie de alegători formată îndeosebi sau în primul rând din orășeni, cărora nu am știut să ne adresăm, trebuie s-o recunoaștem deschis - nici noi, nici un alt candidat maghiar.

 

Ei sunt cei care, dintr-un anumit motiv, nu au încredere în noi, cei pentru care nu suntem atractivi, în ochii cărora nu suntem de încredere. Trebuie să privim în față această realitate. Este o realitate care doare, dar pe care trebuie să o recunoaștem cu sinceritate, să o înțelegem. Noi trebuie să fim capabili să ne schimbăm și să-i facem și pe alții să se schimbe. Putem formula și concluzia că, într-un timp extrem de scurt, a scăzut în mod dramatic numărul celor care mai au încredere în acest guvern și care consideră că este bine să rămânem la guvernare. Guvernarea nu este în interesul nostru, a celor cu funcții de conducere în Uniune, ci în interesul alegătorilor noștri, al comunității noastre, al oamenilor.

 

Nu este permis să ne aflăm la guvernare atunci când numărul celor care sprijină acest lucru este tot mai mic, să ne aflăm la guvernare atunci când până și noi ne îndoim de posibilitatea bunei guvernări, să ne aflăm la guvernare chiar dacă am pune în pericol prezența noastră în Parlament, după alegerile programate să aibă loc peste doi ani. Prin decizia noastră de azi, nu periclităm stabilitatea politică a țării, Guvernul dispune și fără noi de o majoritate, chiar dacă este una mai firavă, tot majoritate este. Pentru noi, obligația numărul unu este de a nu pierde acea valoare pe care, timp de 25 de ani, maghiarimea din România a păzit-o și a considerat-o importantă, și anume: interesele maghiarimii să fie reprezentate la toate nivelurile – în autoritățile locale, în cele județene și în Parlament.

 

Uniunea noastră nu se poate lăsa purtată de val și nu o face, ea trebuie să-și urmeze propriul drum. Menționez, doar între paranteze și șoptit, că Opoziția de astăzi nu vrea să guverneze, fuge de guvernare ca dracu’ de tămâie. În timp ce noi analizam ce e de făcut, liderii Opoziției au încercat să ne convingă să nu ieșim de la guvernare acum, să mai rămânem la guvernare, nu cumva să fie ei nevoiți să guverneze. Nu le-am putut face o astfel de promisiune.

 

Sunt întrebat, sunteți întrebați, ne întrebăm unii pe alții: și atunci, ce urmează de-acum încolo? La ce să ne așteptăm în perioada următoare? Pentru că se aud multe feluri de voci, și dinspre dreapta, și dinspre stânga. Unii spun că, anul viitor, trebuie modificată Constituția. Iar eu întreb: cum o să facă acest lucru acum, când nu au două-treimi în Parlament, dacă nu au putut să o facă atunci când dispuneau de o majoritate de 70 la sută?

 

Noi spunem că este nevoie de o nouă Constituție, dar acest lucru va fi posibil numai după următoarele alegeri parlamentare. Alții vor o nouă lege electorală, pentru că recunosc că ceea ce spuneam noi acum 7 ani era corect – anume, că acest sistem electoral nu aduce nimic bun, nimic util. Am auzit și că unii visează la alegeri anticipate. Sunt aceiași care promit o moțiune de  cenzură pentru la primăvară, dar nu au de gând să guverneze. Am impresia că au înțeles ceva greșit. Nu asta așteaptă cetățenii, nu acestea sunt prioritățile lor. Punctul meu de vedere este că acum ne aflăm într-un moment în care trebuie stabilite obiective pe termen lung, trebuie adoptate strategii în câteva domenii de mare importanță pentru funcționarea societății, obiective și strategii care au prioritate față de alegeri, schimbări de guvern, o nouă Constituție sau o nouă lege electorală. Este vorba despre lucruri care aduc în viața contribuabililor noi perspective, o schimbare, despre lucruri pe care ei le așteaptă de la politicieni. Dau ca exemple cinci domenii principale: educația, sănătatea, infrastructura rutieră și feroviară, dezvoltarea regională și o reglementare pe termen lung a relațiilor dintre majoritate și minoritățiile naționale, care ar garanta că drepturile dobândite nu vor fi știrbite indiferent de schimbările politice.

 

Și acum, despre cazul Mikó. Sentința pronunțată de tribunal creează un precedent, pune sub semnul îndoielii legalitatea tuturor deciziilor de restituire. Consider acest lucru revoltător, ca și faptul că sunt condamnați la trei ani de închisoare cu suspendare trei oameni care au aplicat legislația, au îndeplinit sarcinile care le-au fost încredințate de Guvernul și de Parlamentul României. În opinia noastră, aceasta este o decizie nedreaptă și ne facem cunoscută solidaritatea.

 

În același timp, de câteva zile, prefectul județului Covasna se războiește cu tot ce este  maghiar: imn, steag, hârtie cu antet. Mesajul nostru către domnul prefect este următorul: nu se poate câștiga un război împotriva unui steag, împotriva unor simboluri, împotriva utilizării unei limbi, pentru că astfel de războaie sunt aproape ne neconceput. În România se construiește un scut de apărare împotriva rachetelor, facem parte dintr-o alianță puternică, țara alege un șef de stat de etnie germană. Aceste lucruri le văd cei din Occident. Pe de altă parte, ei aud de la reprezentanții noștri că sunt atacate imnul maghiar, steagurile secuiești. Nimeni nu va înțelege această situație, vor crede că este vorba despre efecte secundare ale creării statului de drept. Maghiarii din Transilvania și cauzele noastre comune nu pot fi victime colaterale nici ale statului de drept, nici ale luptei împotriva corupției.

 

La începutul alocuțiunii mele spuneam că trebuie să ne refacem planurile de viitor,  construind pe fundația valorilor fundamentale. Nu este suficient ca noi să credem în necesitatea reprezentării politice a intereselor noastre, nu-i de-ajuns ca noi să considerăm și acum, la 25 de ani după prăbușirea comunismului, că o astfel de reprezentare este de importanță vitală. Aceasta trebuie să fie și convingerea marii majorități a maghiarilor din România, cel mai bine ar fi dacă toți maghiarii ar fi convinși de acest lucru. Ei trebuie să înțeleagă de ce este necesar acest lucru, ei trebuie să se poată convinge că această reprezentare este pentru ei. Trebuie să fim credibili, atractivi pe plan politic, un factor care creează încredere. Inovatori în soluționarea problemelor, flexibili în utilizarea instrumentelor, înțelegători, atenți. Trebuie să ne schimbăm și noi, pentru că și lumea care ne înconjoară este în schimbare. Nu este rușinos să admintem că Uniunea noastră trebuie înnoită continuu, nicidecum să renunțăm la ea. Trebuie ca alegătorii noștri să poată vedea în noi, și de acum înainte, un aliat, un partener de încredere. În săptămânile următoare, până la Congresul din luna aprilie, mai dispunem de un răgaz pentru a ne gândi temeinic la sarcinile care ne revin și pentru a găsi răspunsuri credibile, bune și orientate spre viitor. La aceasta ne obligă cei 25 de ani de până acum, acestea sunt așteptările maghiarilor, acest lucru ni l-am asumat atunci când i-am rugat pe alegătorii noștri să aibă încredere în noi. Pe acest drum trebuie să mergem înainte, construind pe fundamentul acestor valori.

Atenție! Ne rezervăm dreptul de a modera comentariile.